
Toti stim, Dumnezeu are grija de toti si toate si ce este al nostru intr-o buna zi va veni la noi.
Povestea noastra incepe in 14 Octombrie 2004 cand ne-am cunoscut, in 2011 ne-am casatorit si vroiam sa completam tanara familie cu un nou membru, nu aveam preferinte doar dorinta de a avea ochii taticului. In 2012 am fost internata, dupa o serie de investigatii, cu suspiciunea de sarcina extrauterina. Din pacate confirmarea a venit prea tarziu iar eu am ajuns in operatie cu o hemoragie interna si am ramas fara o trompa uterina. A fost un moment foarte dificil, deja misunau in mintea mea ganduri peste ganduri si ma bufnea plansul de fiecare data in care realizam ca sansele ca noul membru sa apara s-au injumatatit sau chiar sunt inexistente. In 2013 un an mai tarziu am recunoscut simptomele si exact in ziua in care implineam 30 de ani eram din nou in sala de operatie. Desi stiam riscurile am optat pentru a salva trompa sperand ca vom reusi data viitoare. Insa data viitoare nu a fost prea indepartata, iar in Mai 2014 am ajuns la urgenta cu o sarcina extrauterina in 6 saptamani. Acesta a fost momentul in care am crezut ca nu vom mai avea niciodata copii, era trist dar incercam sa nu ne lasam coplesiti si sa ne bucuram de noi doi.
Insa totul s-a schimbat in Iulie 2014 cand am vazut intamplator un reportaj cu Dr Pantos si Dr Vythoulkas despre Fertilizare in Vitro, notiunile noastre erau vagi despre aceasta procedura si nu stiam daca este posibil si in cazul nostru asa ca in scurt timp l-am cunoscut pe Andreas a carui optimism ne-a dat curaj si incredere. Initial am zis sa vedem despre ce este vorba si care ne sunt sansele, si am plecat din cabinet hotarati sa incepem tratamentul.
In Noiembrie am plecat in Grecia pentru restul procedurii dar in acelasi timp sa ne plimbam, am incercat sa privim totul ca pe o vacanta fara a pune presiune pe ceea ce urma. Eram constienti ca poate rezultatul nu va fi pozitiv dar nu aveam altceva de facut decat sa incercam.
Astazi, Robi alearga prin casa gangurind “ ta-ta-ta-ta”, Alex ma cauta cu privirea de fiecare data cand ies din camera si ma urmeaza peste tot, iar Toni s-a ridicat la jucarii si a facut putina “ordine” printre ele. In curand se vor implini 2 ani de la embriotransfer si 1an si 4 luni de cand trei prichindei ne umplu fiecare zi din viata noastra cu bucurii.
Multumim in fiecare zi pentru ca am avut sansa sa cunoastem toti acesti oameni minunati, pentru noi ingeri pe pamant, care ne-au ajutat sa devenim parinti.
Cu Drag,
Robi, Alex, Toni, Nico si Costi